Încurajarea: Curajul de a fi Imperfect

(modalități prin care puteti fi mai blânzi, mai încurajatori)

Timothy D. Evans, Ph.D.

Încurajarea este ingredientul cheie pentru îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți, abilitatea cea mai importantă necesară pentru a fi alături de ceilalți - atât de importantă, încât lipsa ei ar putea fi considerată cauza principală a conflictului și comportamentului inadecvat.

Încurajarea dezvoltă copilului rezistența psihologică și interesul social.

Încurajarea este seva vitală a unei căsătorii. Și totuși, acest concept simplu este de multe ori foarte greu de pus în practică.

Încurajarea nu este o idee nouă. Conotația spirituala datează din Biblie în Evrei 03:11 și afirmă: "Încurajați-vă unul pe altul, zi de zi."

Încurajarea, ca idee psihologică, a fost dezvoltată de Alfred Adler în secolul douăzeci și a continuat să evolueze prin lucrarea lui Rudolf Dreikurs, urmașul lui Adler.

Cu toate acestea, chiar și astăzi, relativ puțini educatori, părinți, psihologi, lideri sau cupluri au folosit acest concept valoros. De cele mai multe ori, oamenii folosesc ca tehnică lauda pentru a-i "încuraja" pe ceilalți.

Dincolo de controlul comportamentului

Jumatate din sarcina încurajării consta în evitarea cuvintelor și acțiunilor de descurajare. Când copiii sau adulții se comportă indisciplinat, aceasta se întâmplă, de obicei, pentru că se simt descurajați.

În loc să îi ridicăm, îi dărâmăm; în loc să le recunoaștem eforturile și îmbunătățirile, le arătăm greșelile; în loc să le permitem să aparțina prin contribuții de luare a deciziilor și de bun simț, îi izolăm și îi etichetăm.

Cei mai mulți dintre noi sunt descurajatori calificați. Am învățat cum să-i mituim, să-i recompensăm și, atunci când nu ne reușește, să-i pedepsim, criticăm, să-i batem la cap, amenințăm, interogăm și să ne retragem emoțional.

Cel mai frecvent, descurajăm în cinci moduri generale:

1. Stabilim standarde care sunt prea mari pentru ceilalți pentru că suntem excesiv de ambițiosi.

2. Ne concentrăm pe greșeli, ca o modalitate de a motiva schimbarea sau îmbunătățirea comportamentului.

3. Facem comparații constante (în ce ne privește pe noi, pe ceilalți, frații între ei, căsătoria noastră cu cea a prietenilor noștri).

4. Oferim automat o atitudine negativă pentru acțiunile altora.

5. Îi dominăm pe ceilalți fiind prea utili, ceea ce înseamna ca ei nu sunt în măsura să facă lucrurile la fel de bine.

Ce semnifica încurajarea?

Încurajarea nu este o tehnică și nici nu este un limbaj special folosit pentru a obține conformitatea.

Încurajarea transmite ideea că toate ființele umane sunt valoroase, pur și simplu pentru ca ele există.

Încurajarea dezvoltî rezistență psihologică a copiilor-capacitatea lor de a funcționa și de a se reface atunci când lucrurile nu merg pe drumul lor normal.

Încurajarea sporește sentimentul de apartenență, ce conduce spre un interes social mai mare.

Interesul social este tendința oamenilor de a se uni cu alte ființe umane și de a  îndeplini sarcinile de viață ân colaborare cu ceilalți.

Primul pas pentru a deveni o persoană încurajatoare este să învățăm să distingem încurajarea de descurajare.

Ca și regulă, întrebați-vă:

Orice spun sau fac, mă va aduce mai aproape, sau mai departe de această persoană?

Familiile care cred în puterea încurajarii urmeaza mai multe exerciții:

• Fac din relații o prioritate, nu ultimul eveniment al zilei.

• Iau decizii comune, la întâlnirile de familie (implicarea=responsabilitate= angajament=apartenență).

• Exersează încurajarea zi de zi, recunoscând efortul și îmbunătățirea, concentrându-se pe punctele forte și exprimând acceptarea (ideea ca veți avea întotdeauna un loc în familie, indiferent de ce se întâmplă).

• Se distrează în mod regulat.

• Realizează dialoguri respectuoase zilnice.
  

Sugestii pentru a dezvolta Încurajarea:

1. Pentru căsătoria voastră, listați 10 lucruri pe care partenerul vostru le poate face și pe care le-ar găsi încurajatoare.

2. Pentru copilul vostru, desenați o imagine pentru copilul dumneavoastră, care ilustrează contribuțiile sale din familie.

3. Pentru adolescentul vostru, cereți sfatul adolescentului despre o problemă pe care o aveți. Distrați-vă împreună.

4. Pentru familia voastră, mențineți întâlnirile de familie. Începeți fiecare întâlnire cu declarații încurajatoare și terminați fiecare reuniune cu listarea punctelor forte ale fiecărui membru al familiei dvs.

Utilizați aceste întâlniri ca o abordare de bază pentru rezolvarea problemelor.

Învățați să distingeți încurajarea de descurajare și laudă.

Cu toții avem puterea de a fi oameni mai încurajatori, de a îmbunătați ceea ce există în noi și în ceilalți.

Alegerea, ca întotdeauna, este a noastră.

Traducere și adaptare: psiholog Marina Sasu