Frica de întuneric

A fost odată un băiețel care se temea de întuneric. În fiecare seară, chiar dacă părinții îi lăsau veioza aprinsă, se trezea speriat în somn, plângând și cerând să doarmă cu ei. Într-o noapte, însă, o steluță strălucitoare i-a vorbit de pe cer.

„De ce îți e frică de întuneric?” l-a întrebat steluța. Copilul i-a răspuns că se teme de monștri. Steluța i-a explicat că noaptea nu este ceva de temut, că soarele se odihnește, iar ea și celelalte steluțe veghează copiii, pentru a le proteja somnul.

„Eu voi fi mereu lângă tine,” a spus steluța, „nu trebuie să îți fie frică. Poți să-mi spui orice și îți voi răspunde prin licăririle mele.”

Din acea seară, copilul nu i-a mai fost frică de întuneric. A învățat să-și facă un prieten în steluța care îi veghea somnul, iar înainte de a adormi, îi povestea despre ziua sa, recunoscându-și greșelile și adormind liniștit, știind că este protejat.