Psihoterapie Adleriană 

                „a vedea cu ochii, a asculta cu urechile și a simți cu inima altuia”                    

Psihoterapie Adleriană:

• terapie psihodinamică (ontogeneza - dezvoltarea stilului de viață)
• terapie behavioristă („Încrede-te numai în mișcare!”)
• terapie existențială (scop ultim, loc în lume și în univers)
• terapie cognitivă (convingeri de bază)
• psihologie socială în care individul este privit și înteles în context social.

Alfred Adler (7.02.1870-28.05.1937)

• medic și psiholog austriac contemporan alături de Carl Jung și Sigmund Freud a fost unul din părinții psihologiei moderne și membru de seamă al faimoasei Societăți Psihanalitice din Viena.

• și-a urmat propriile idei și a fondat Societatea de Psihologie Individuală în anul 1912. Începând cu acest an a ținut frecvent conferințe în Europa și S.U.A.

• a fondat un sistem de ghidare a copilului, sistem ce s-a răspândit în toată lumea, iar în 1930 Adler a înființat mai multe clinici pentru copii.

• a fost unul dintre primii psihoterapeuți care a lăsat deoparte divanul psihanalitic în favoarea a două scaune. Aceasta nouă postură permitea psihoterapeutului și clientului să stea împreună- mai mult sau mai puțin ca egali, să comunice mai bine.

• a privit educația ca pe un mod de a-i ajuta pe oameni să trăiască împreună ca egali, fiecare având grijă de bunăstarea celuilalt.

• a subliniat importanța încurajării, a motivației și a stimei de sine.

Principiile Adleriene 

pot fi restrânse doar la un cuvant: SUPER

(Daniel Eckstein- A "super" theory: en introduction to the theory of individual psychology.)

Experiențele din copilărie nu sunt foarte importante: importantă este percepția noastră față de aceste experiențe din copilărie.

''Străduința spre superioritate este forța motivațională ce stă la baza comportamentelor, sentimentelor și gândurilor individului, la baza Stilului Vieții.''

Alte contribuții: 

• dezvoltarea unor structuri familiale democratice pentru creșterea copiilor 

• conceptul de complex de inferioritate ce abordează problema stimei de sine și a compensațiilor negative

• lucrul alături de ceilalți, împărțind cu ceilalți și fiind preocupați de bunăstarea lor, având un interes social, amprenta sănătății mintale.

• ordinea nașterii-motivează mai tarziu comportamentul.