Poveste terapeutică: De cealaltă parte a uşii
A fost odată ca niciodată un băiat, pe care părinţii l-au numit Matei. La puţină vreme după ce a venit pe lume, Matei a fost invitat de câtre familia sa într-o încăpere foarte specială. În acea cameră se aflau jucării şi mâncâruri bune. Acolo era şi un spaţiu pentru dormit, activităţi şi jocuri educative care să îi satisfacă aproape orice nevoie a lui Matei.
Încăperea era una foarte veselă. Când era foarte mic, cineva, poate părinţii lui, i-au spus lui Matei câ va trăi foarte mult timp în această cameră îi apoi, când va deveni adult, se va muta bucuros intr-o alta.
Intr-una din zile Matei a observat o uşă la capătul camerei.
- De ce se află acea uşâ în camera mea? Eu nu o folosesc niciodată! i-a Întrebat pe cei din jur.
- Aceea este o uşă dincolo de care noi toţi trebuie să trecem, dar tu nu va trebui să mergi decât peste foarte multă vreme, i-a răspuns unul dintre părinţi. Nu ai de ce să te gândeşti la acest lucru acum. Este o uşă la care te poţi gândi atunci când vei fi foarte bătrân.
Aşa că, Matei nu s-a mai gândit la ea. Se juca şi râdea. Se distra şi Învâţa. Era foarte bucuros atunci când se afla În camera ce reprezenta practic tot universul său.
Într-o zi, o femeie bătrână şi înţeleaptă l-a vizitat pe Matei. Ia cerut voie să se aşeze pentru a discuta o problemă serioasă.
- Îţi aminteşti că ai pus întrebări în legătură cu uşa care se află la capătul camerei? l-a Întrebat ea.
- Da, îmi amintesc, i-a răspuns Matei în timp ce se juca. Dar încă nu sunt nevoit să mă gândesc la uşa aceea, pentru că nu trebuie să trec dincolo de ea decât peste foarte mult timp.
- Ei bine, Matei, trebuie să îţi spun că lucrurile s-au schimbat, i-a dezvăluit femeia cea înţeleaptă, îngrijorată. Vei trece dincolo de acea uşă foarte curând.
Pentru o clipă Matei a privit-o cu neîncredere. Apoi a început să ţipe.
- Nu, nu vreau să trec dincolo de uşă! Vreau să stau chiar aici, în camera mea! Nu plec nicăieri! Nimeni nu mă poate obliga să trec dincolo de uşă!
După ce a plecat femeia Matei a încercat să nu se mai gândească la uşă, continuând să se joace ca şi când nimeni nu i-ar fi povestit vreodată despre uşi.
După câteva zile, femeia cea înţeleaptă a apărut din nou şi s-a aşezat lângă Matei. I-a spus cu blândeţe:
- Foarte curând va trebui să treci dincolo de acea uşă ...
- Nici gândi a răspuns cu fermitate Matei, întorcându-i spatele.
După o clipă de tăcere băiatul i-a spus:
- Voi fi foarte cuminte. Îmi voi mânca toate legumele şi îmi voi face toate temele pentru acasă. Îmi voi îndeplini toate atribuţiile, fără să mă pIăng ... Nu voi mai spune niciodată cuvinte răutăcioase .. dar nu voi trece dincolo de acea uşă'
Alte câteva zile au trecut şi femeia cea bătrână a revenit la vremea culcării pentru a purta o nouă discuţie cu Matei. Stând pe marginea patului, ea îl ţinea cu blândeţe de mână în timp ce îi vorbea:
- Foarte curând va trebui să treci dincolo de uşa aceea. Este o călătorie pe care noi toţi trebuie să o facem. Tu vei pleca Înaintea tuturor celor din această cameră. Deoarece eşti o persoană atât de curioasă, căreia îi plac experienţele noi, s-ar putea să găseşti o modalitate prin care să transformi totul într-o aventură.
Matei i-a aruncat femeii o privire furioasă:
- De ce trebuie să trec dincolo de uşă? Nu merg! a strigat el. Nimeni nu mă poate obliga să merg! Nu îmi plac aventurile!
Spunând acestea, Matei a sârit din pat şi a lovit peretele cu piciorul. A dat cu piciorul în jucării şi chiar s-a lovit pe sine. Faţa i s-a înroşit şi apoi a început să ţipe.
Într-una din zilele care au urmat femeia cea înţeleaptă s-a apropiat din nou de Matei şi şi-a aşezat braţul în jurul umeri lor lui, pentru a-I consola.
- Haide să vorbim despre uşă, i-a spus cu calm.
În timpul acelei vizite, atunci când a adus vorba de uşă, Matei s-a intristat foarte tare.
- Nu vreau să merg, a şoptit el, în timp ce o lacrimă i se prelingea pe obraz. Gândulla uşa aceea mă face să sufăr.
Aşa că, femeia cea înţeleaptă l-a ţinut în braţe, iar băiatul a plâns multă vreme.
Peste alte câteva zile ea s-a Întors din nou. Dar de data aceea, înainte ca ea să poată spune ceva, Matei a făcut următorul anunţ:
- Ştiu că trebuie să trec dincolo de uşă, dar îmi este teamă.
Aşa că, femeia cea înţeleaptă şi Matei au discutat vreme foarte îndelungată despre călătorii şi despre experienţe noi. Au vorbit despre schimbări şi despre tranziţii. Despre părinţi şi despre prieteni. Au discutat despre modul În care băiatul putea lua cu el iubire şi despre cum putea trece dincolo de uşă fiind împăcat cu el însuşi.
Când s-a aflat din nou singur, Matei a rememorat Întâlnirea cu femeia cea înţeleaptă. S-a lăsat pătruns de sensul mesajului transmis de ea, până când a înţeles pe deplin semnificaţia lui. Iar când a sosit ziua ca el să treacă pragul uşii, el era pregătit. Găsise o cale să înţeleagă şi să accepte faptul că aceea era ziua unor noi începuturi, a schimbării şi a altor etape.
Băiatul a păşit cu inima plină de iubire dincolo de uşă, lăsând-o să se închidă încet în urma lui. Bagajul pe care l-a luat cu el era plin cu amintirile, dragostea şi înţelepciunea pe care le dobândise câtă vreme locuise în cameră şi atunci când învăţase cum să treacă dincolo de uşă.
Nancy Davis