A fost odată un băiat pe nume Matei, care trăia într-o cameră veselă, plină de jucării și mâncare bună, unde își petrecea zilele bucuros, fără griji. Într-o zi, a observat o ușă la capătul camerei și a întrebat despre ea. Părinții i-au spus că nu avea de ce să se îngrijoreze de această ușă, căci ar fi trebuit să treacă dincolo de ea abia când va fi foarte bătrân.

Cu toate acestea, o femeie înțeleaptă l-a vizitat și i-a spus că va trebui să treacă dincolo de ușă mai curând decât se aștepta. Matei, speriat și încă neînțelegând, a refuzat categoric să accepte ideea, temându-se de ce ar putea găsi dincolo de ea.

După mai multe discuții cu femeia, Matei a început să înțeleagă că acea ușă reprezenta schimbarea inevitabilă, o etapă din viața sa, o tranziție ce face parte din călătoria oricărei ființe. În cele din urmă, și-a înfruntat frica, iar când ziua cea mare a venit, era pregătit să pășească dincolo de prag, cu inima plină de iubire și înțelepciune.

Călătoria lui Matei a fost una de acceptare a schimbărilor, de învățare a modului de a face față noilor începuturi, luând cu el amintirile și învățăturile dobândite în timp.

— Nancy Davis